(în română mai jos)
CER is the singular
CERs is the plural
CERs give all their actions to God. If they think, then they worship their thought to God, if they speak, then they worship their word to God, if they work physically, then they worship that work to God. Thus they are protected from any bad karma because God can burn everything, but what the CERs are aiming at is to offer a help to the Divine, it is true, more symbolic. It sounds strange, but it is an indisputable truth that faithful people, and even more so CERs, who are the most faithful of people, work for the good of God. If God is everything, even the creator of appearances as a means of creating forms and dimensions so that there is materiality for souls, then He too created the Maya of the Bhagavad Gita and He too created the "Spirit of Deception" of the Bible which God sends upon the wicked and ungrateful to the parents who created them, namely Heaven and Earth.
Because wandering through illusion for lifetimes the consciousness that accompanies the soul finally perceives the reason for suffering and turns its face towards the Divine. Physical matter is the grossest form of the divine Being, a minute quantity in comparison with its subtler, energetic and causal forms, but which nevertheless belongs to God.
This is a CER's view of reality and this is why he dares to say that he acts for the good of God. It is true, for the good of a tiny amount of the Godhead, which cannot affect the balance, peace and happiness it constantly experiences due to its existence in the energetic and causal realms. But this is the duty of faithful and good people here on Earth: to work for the good of God found in the poor and unhappy. For what a pure-hearted believer gives to the world through his prayer of adoration and selfless deeds, God multiplies thousands of times by his contribution of energy brought through the angels of the energy kingdom.
This spirit of helping the humble and helpless is the call of the Scriptures.
Towards the proud and arrogant, the believer has no express duty except to remind him from time to time that his life is short and that sooner or later he will have to meet the result of his evil deeds.
On the other hand, the believer sees the humble and powerless as God in distress and helps him with everything in his power, but never with all the resources of subsistence, because then the believer himself would become a burden on the community.
In this spirit of redistribution of the good done to God for the poor, the words of Lord Krishna are transcribed when he says:
If one offers Me with love and devotion a leaf, a flower, fruit or water, I will accept it.'
Or the words of the Lord Jesus when he says:
'I was hungry and you fed me, thirsty and you gave me a drink; I was a stranger and you received me in your homes, naked and you clothed me; I was sick and you took care of me, in prison and you visited me.'
The righteous will then answer him, "When, Lord, did we ever see you hungry and feed you, or thirsty and give you a drink?
When did we ever see you a stranger and welcome you in our homes, or naked and clothe you?
When did we ever see you sick or in prison, and visit you?'
The King will reply, "I tell you, whenever you did this for one of the least important of these followers of mine, you did it for me!'
CER-ii își dăruiesc toate acțiunile lui Dumnezeu. Dacă gândesc, atunci își închină gândul lui Dumnezeu, dacă vorbesc, atunci își închină cuvântul lui Dumnezeu, dacă lucrează fizic, atunci își închină acea muncă lui Dumnezeu. Astfel, ei sunt protejați de orice karmă rea pentru că Dumnezeu poate arde totul, dar ceea ce urmăresc CER-ii este să ofere un ajutor Divinității, este adevărat, mai mult simbolic. Sună ciudat, dar este un adevăr incontestabil că oamenii credincioși, și cu atât mai mult CER-ii, care sunt cei mai credincioși dintre oameni, lucrează pentru binele lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este totul, chiar și creatorul aparențelor ca mijloc de a crea forme și dimensiuni pentru ca să existe materialitate pentru suflete, atunci tot El a creat și Maya din Bhagavad Gita și tot El a creat și "Spiritul de înșelăciune" din Biblie, pe care Dumnezeu îl trimite asupra celor răi și nerecunoscători părinților care i-au creat, adică Cerul și Pământul.
Pentru că, rătăcind prin iluzie timp de vieți întregi, conștiința care însoțește sufletul, percepe în cele din urmă motivul suferinței și își întoarce fața spre Divinitate. Materia fizică este forma cea mai grosieră a Ființei divine, o cantitate infimă în comparație cu formele sale mai subtile, energetice și cauzale, dar care totuși aparține lui Dumnezeu.
Aceasta este viziunea unui CER asupra realității și de aceea îndrăznește să spună că acționează pentru binele lui Dumnezeu. Este adevărat, pentru binele unei cantități infime din Divinitate, care nu poate afecta echilibrul, pacea și fericirea pe care le experimentează în mod constant datorită existenței sale în domeniile energetic și cauzal. Dar aceasta este datoria oamenilor credincioși și buni aici pe Pământ: să lucreze pentru binele lui Dumnezeu care se găsește în cei săraci și nefericiți. Căci ceea ce un credincios cu inima curată dă lumii prin rugăciunea sa de adorație și prin faptele sale dezinteresate, Dumnezeu multiplică de mii de ori prin contribuția sa de energie adusă prin intermediul îngerilor din regnul energetic.
Acest spirit de ajutorare a celor umili și neajutorați este chemarea Scripturii. Față de cel mândru și arogant, credinciosul nu are altă datorie expresă decât aceea de a-i reaminti din când în când că viața sa este scurtă și că mai devreme sau mai târziu va trebui să se întâlnească cu rezultatul faptelor sale rele.
Pe de altă parte, credinciosul îl vede pe cel umil și neputincios ca pe Dumnezeu ajuns în suferință și îl ajută cu tot ce-i stă în putere, dar niciodată cu toate resursele de subzistență, pentru că atunci credinciosul însuși ar deveni o povară pentru comunitate.
În acest spirit de redistribuire a binelui făcut lui Dumnezeu pentru cei săraci, se transcriu cuvintele Domnului Krishna când spune: "Dacă cineva Îmi oferă cu dragoste și devotament o frunză, o floare, un fruct sau apă, Eu îl voi accepta".
Sau cuvintele Domnului Isus când spune:
"Am fost flămând și m-ați hrănit, am fost însetat și mi-ați dat de băut; am fost un străin și m-ați primit în casele voastre, am fost gol și m-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați avut grijă de mine, am fost în închisoare și m-ați vizitat'.
Atunci cei drepți îi vor răspunde: "Când, Doamne, te-am văzut noi flămând și te-am hrănit, sau însetat și ți-am dat de băut?
Când te-am văzut vreodată străin și te-am primit în casele noastre, sau gol și te-am îmbrăcat?
Când te-am văzut vreodată bolnav sau în închisoare și te-am vizitat?"?
Regele va răspunde: "Vă spun, ori de câte ori ați făcut acest lucru pentru unul dintre cei mai neînsemnați dintre acești urmași ai mei, ați făcut-o pentru mine!"
On the other hand, the believer sees the humble and powerless as God in distress and helps him with everything in his power, but never with all the resources of subsistence, because then the believer himself would become a burden on the community.
In this spirit of redistribution of the good done to God for the poor, the words of Lord Krishna are transcribed when he says:
If one offers Me with love and devotion a leaf, a flower, fruit or water, I will accept it.'
Or the words of the Lord Jesus when he says:
'I was hungry and you fed me, thirsty and you gave me a drink; I was a stranger and you received me in your homes, naked and you clothed me; I was sick and you took care of me, in prison and you visited me.'
The righteous will then answer him, "When, Lord, did we ever see you hungry and feed you, or thirsty and give you a drink?
When did we ever see you a stranger and welcome you in our homes, or naked and clothe you?
When did we ever see you sick or in prison, and visit you?'
The King will reply, "I tell you, whenever you did this for one of the least important of these followers of mine, you did it for me!'
CER-ii își dăruiesc toate acțiunile lui Dumnezeu. Dacă gândesc, atunci își închină gândul lui Dumnezeu, dacă vorbesc, atunci își închină cuvântul lui Dumnezeu, dacă lucrează fizic, atunci își închină acea muncă lui Dumnezeu. Astfel, ei sunt protejați de orice karmă rea pentru că Dumnezeu poate arde totul, dar ceea ce urmăresc CER-ii este să ofere un ajutor Divinității, este adevărat, mai mult simbolic. Sună ciudat, dar este un adevăr incontestabil că oamenii credincioși, și cu atât mai mult CER-ii, care sunt cei mai credincioși dintre oameni, lucrează pentru binele lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este totul, chiar și creatorul aparențelor ca mijloc de a crea forme și dimensiuni pentru ca să existe materialitate pentru suflete, atunci tot El a creat și Maya din Bhagavad Gita și tot El a creat și "Spiritul de înșelăciune" din Biblie, pe care Dumnezeu îl trimite asupra celor răi și nerecunoscători părinților care i-au creat, adică Cerul și Pământul.
Pentru că, rătăcind prin iluzie timp de vieți întregi, conștiința care însoțește sufletul, percepe în cele din urmă motivul suferinței și își întoarce fața spre Divinitate. Materia fizică este forma cea mai grosieră a Ființei divine, o cantitate infimă în comparație cu formele sale mai subtile, energetice și cauzale, dar care totuși aparține lui Dumnezeu.
Aceasta este viziunea unui CER asupra realității și de aceea îndrăznește să spună că acționează pentru binele lui Dumnezeu. Este adevărat, pentru binele unei cantități infime din Divinitate, care nu poate afecta echilibrul, pacea și fericirea pe care le experimentează în mod constant datorită existenței sale în domeniile energetic și cauzal. Dar aceasta este datoria oamenilor credincioși și buni aici pe Pământ: să lucreze pentru binele lui Dumnezeu care se găsește în cei săraci și nefericiți. Căci ceea ce un credincios cu inima curată dă lumii prin rugăciunea sa de adorație și prin faptele sale dezinteresate, Dumnezeu multiplică de mii de ori prin contribuția sa de energie adusă prin intermediul îngerilor din regnul energetic.
Acest spirit de ajutorare a celor umili și neajutorați este chemarea Scripturii. Față de cel mândru și arogant, credinciosul nu are altă datorie expresă decât aceea de a-i reaminti din când în când că viața sa este scurtă și că mai devreme sau mai târziu va trebui să se întâlnească cu rezultatul faptelor sale rele.
Pe de altă parte, credinciosul îl vede pe cel umil și neputincios ca pe Dumnezeu ajuns în suferință și îl ajută cu tot ce-i stă în putere, dar niciodată cu toate resursele de subzistență, pentru că atunci credinciosul însuși ar deveni o povară pentru comunitate.
În acest spirit de redistribuire a binelui făcut lui Dumnezeu pentru cei săraci, se transcriu cuvintele Domnului Krishna când spune: "Dacă cineva Îmi oferă cu dragoste și devotament o frunză, o floare, un fruct sau apă, Eu îl voi accepta".
Sau cuvintele Domnului Isus când spune:
"Am fost flămând și m-ați hrănit, am fost însetat și mi-ați dat de băut; am fost un străin și m-ați primit în casele voastre, am fost gol și m-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați avut grijă de mine, am fost în închisoare și m-ați vizitat'.
Atunci cei drepți îi vor răspunde: "Când, Doamne, te-am văzut noi flămând și te-am hrănit, sau însetat și ți-am dat de băut?
Când te-am văzut vreodată străin și te-am primit în casele noastre, sau gol și te-am îmbrăcat?
Când te-am văzut vreodată bolnav sau în închisoare și te-am vizitat?"?
Regele va răspunde: "Vă spun, ori de câte ori ați făcut acest lucru pentru unul dintre cei mai neînsemnați dintre acești urmași ai mei, ați făcut-o pentru mine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu