It's painful to realize that all the flaws we don't appreciate in others belonged entirely to us some time ago. And the person who does not admit this is only giving definite proof that he still possesses them, even though he is now loudly criticizing them.
Observing the sin of hypocritical populism, very much in vogue now, I cannot but admit with horror that it once belonged to me and still tries me, especially through the theatricality and emphasis of my writing.
The same can be said of pride, arrogance, ignorance, and greed, faults which I hate very much now, but which certainly belonged to me some time ago.
I am aware that I will not be able to sensitize anyone in the fight against these parasites of the mind unless I first make sure that I have eliminated them almost permanently from me. I don't say completely, because as long as we have bodies on this earth, perfection is just an impossible dream.
The Scriptures are right to state that only God is sinless, for He is pure spirit, an idea and a light that emboldens us and gives us courage, and only through Him can we first be better ourselves and then help others who suffer.
But what I am going to write to you in the next two posts is not populism, because I already know I could not get any reward for God's work no matter how much I want to (I will explain why I say that another time), and if my tone and words will be at times prophetic, it is because I have not found another way to convey these things of utmost significance to you.
Este dureros să constatăm că toate defectele pe care nu le apreciem la alții ne-au aparținut în întregime mai demult. Iar cel care nu recunoaște asta nu face decât să ofere o dovadă certă că încă le mai posedă, deși acum le critică zgomotos.
Observând păcatul populismului ipocrit, foarte în vogă acum, nu pot să nu recunosc cu groază că mi-a aparținut cândva, și încă îmi dă târcoale, mai ales prin teatralitatea și emfaza scrierii.
Același lucru se poate spune și despre mândrie, aroganță, ignoranță și lăcomie, defecte pe care le urăsc foarte mult acum, dar care cu siguranță mi-au aparținut cu ceva timp în urmă.
Sunt conștient că nu voi putea sensibiliza pe nimeni în lupta împotriva acestor paraziți ai minții decât dacă mă voi asigura mai întâi că i-am eliminat aproape definitiv din mine. Nu spun complet, pentru că atâta timp cât avem corpuri pe acest pământ, perfecțiunea este doar un vis imposibil.
Scripturile au dreptate să afirme că doar Dumnezeu este fără de păcat, pentru că El este spirit pur, o idee și o lumină care ne îmbărbătează și ne dă curaj, și doar prin El putem să fim noi în primul rând mai buni și apoi să-i ajutăm și pe alții care suferă.
Dar ce vă voi scrie în următoarele două postări nu e populism, deoarece știu deja nu aș putea primi vreo rasplată pentru munca lui Dumnezeu oricât aș vrea (vă voi explica altădată de ce spun asta), iar dacă tonul și cuvintele mele vor fi pe alocuri profetice, este pentru că nu am găsit altă cale de a vă transmite aceste lucruri de maximă însemnătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu